Într-o lume în care întâlnim noi diete la tot pasul, epidemia de obezitate este într-o continuă creștere.
Devine din ce în ce mai clar că obezitatea nu este o boală a metabolismului, ci o boală a circuitelor din creier.
Datele din ultimul raport al OMS legat de obezitatea în Europa ne arată că 60% dintre adulți și aproape 30% dintre copii sunt supraponderali sau trăiesc cu obezitate.
Uitându-ne la prelevanța obezității în continuă creștere, am încercat să determinăm cine este de vină, la scară mare.
Societatea condamnă aproape nemilos fiecare persoană obeză, dar noi credem cu tărie că acest lucru nu numai că este necinstit și nemilos, dar pe termen lung are efecte negative, scăzând șansele individului de a rezolva problema.
În articolul de astăzi vom expune obiectiv cei mai comuni factori externi și interni și vom încerca să găsim adevăratul vinovat. Concluzia te va surprinde.
Cauzele obezității
Individul
Cel mai blamat pentru că este supraponderal sau obez este individul. Societatea a ajuns să blameze și să flageleze persoanele cu probleme de greutate, cu toate că numărul lor este în continuă creștere.
Putem spune cu certitudine cuiva că el este singrul vinovat pentru faptul că este obez? Cu siguranță persoana respectivă a consumat un surplus caloric e o perioadă de timp considerabil de mare, dar asta nu o face neapărat vinovată.
Parțial are o parte din vină, dar nimeni nu face o alegere deliberată de a se îngrășa până la rangul de obezitate în mod voit. Cu alte cuvinte, nimeni nu alege deliberat să mănânce mai mult pentru a se îngășa.
Din contră, faptul că îngrășatul nu intervine peste noapte, ci este un proces care durează timp, fiecare speră:
A. Că este o excepție faptul că azi a mâncat astăzi prea mult, iar de mâine va încerca să se limiteze
B. Că ceea ce a mâncat astăzi nu îl va îngrășa.
A doua zi nu va vedea efectele consumului excesiv de mâncare și în prezența factorilor declanșatori încă prezenți și în lipsa evidentă sau imediată a consecințelor, va continua.
Lipsa mișcării ca efect și cauză
O persoană supraponderală va începe în mod neintenționat să se miște mai puțin, să meargă mai rar și mai puțin pe scări și pe jos, nu se va agita la fel de mult ca o persoană normoponderală. Ai văzut că de obicei cei mai ușori sunt cei care bat din picior mai des atunci când stau la birou iar cei mai grei sunt mai liniștiți?
Scăderea nivelului de mișcare, combinată cu mâncarea în exces va accelera viteza cu care persoana va începe să acumuleze masă adipoasă.
Mâncarea gustoasă
Conform studiilor, persoanele supraponderale au un răspuns mai mare la mâncare decât cele normoponerale, adică mâncarea le oferă o satisfacție mai mare, profilul lor hormonal susținând un consum și mai mare de mâncare.
Experiențele traumatizante
O altă categorie de persoane predispuse la îngrășare sunt cei care au avut experiențe traumatizante în trecut.
Dintre studiile asociate, majoritatea (87%) raportează că experiențele traumatice sunt un factor de risc pentru a dezvolta obezitate sau tulburări alimentare compulsive. În alt studiu, s-a demonstart legătura între victimele abuzurilor sexuale și șansele acestora să dezvolte obezitate. Astfel, persoanele abuzate sexual au șanse cu 50% mai mari să devină obeze, decât celelate.
O analiză a peste 30 de studii a demonstarat legătura între tulburarea de stres post traumatică și creșterea greutății corporale.
Cine e de vină?
Privind toate aceste date mai putem spune că individul este vinovat pentru faptul că a devenit obez? Am putea spune asta dacă am ști că fiecare masă în exces caloric este o decizie conștientă, dar am enumerat mai sus motivele pentru care acestea nu mai pot fi numite alegeri conștiente, cel puțin nu în totalitate.
Faptul că ai ales să citești acest articol a fost o alegere conștientă, și sperăm ca informațiile să te ajute să schimbi cel puțin o viață.
Cu siguranță individul nu este de vină, și cu atât mai puțin nu este de vină pentru eșecurile din trecut. În programul Ikanos avem o lecție în primele zile despre asta.
Găsirea unui vinovat nu este un proces constructiv. De multe ori am auzit oameni care își învinuiesc partenerii de viață sau chiar propriile mame pentru faptul că s-au îngrășat. Asta nu poate fi un lucru pozitiv și în nici un caz constructiv, tot ce poate genera sunt frustrări și supărări și se pot duce până la deteriorarea relațiilor.
Nu contează a cui este vina!
Ce contează însă este responsabilitatea individului să se schimbe pentru a rezolva problema.
Asta nu înseamnă că procesul este ușor. Nu este ușor să te schimbi, și cu atât mai mult nu este ușor să schimbi pe altcineva, oricât de mult ai vrea, oricât de mult ai încerca, oricât de mult i-ai iubi. Schimbarea este responsabilitatea fiecăruia.
La Ikanos am implementat un sistem de sprijin menit să ajute individul să se schimbe, și o facem cu blândețe pas cu pas.
Așa cum unii oameni se nasc săraci, într-un mediu ostil, posibil și traumatizant și reușesc să aibă succes, învățând să își depășească condiția, unii nu reușesc să facă asta niciodată, perpetuând mai departe ciclul sărăciei.
Diferența dintre cel două categorii este dată în primul rând de dorința de schimbare, de sprijinul extern primit (empatie), de un gram de noroc (identificarea sprijinului necesar) și de muncă multă (responsabilizare).
Cam la fel stau lucrurile și cu alegerea individului de a depăși obezitatea.
Un sistem funcțional și eficient pentru reducerea greutății corporale și schimbării obiceiurilor are nevoie și de empatie și de responsabilizare.
Dacă nu există empatie, atunci mesajul nu ajunge la om, iar dacă omul nu este responsabilizat, mesajul nu este implementat. Cu alte cuvinte, trebuie să poți lucra cu cineva care te înțelege pentru ca mesajul să te pătrundă, dar ai nevoie și de un sistem care să te responbilizeze față de tine, fără de care degeaba înțelegi mesajul pentru că nu vei face nimic cu el.
Ce nu va rezolva NICIODATĂ problema supraponderalității, și cu atât mai mult a obezității, este o simplă dietă.
Un plan alimentar și/sau de exerciții cu care să fii abandonat singur(ă) nu te va putea ajuta, cel puțin nu pe termen lung. Întreabă-te dacă asta ar fi fost soluția de ce încă nu ai folosit-o cu succes sau de ce nu cunoști pe cineva care la 2-3 ani după o astfel de dietă să nu se mai fi îngrășat vreodată.
Concluzia este că ce s-a întâmplat în trecut nu este vina celor 60% dintre europeni, dar vindecarea este responsabilitatea fiecăruia dintre ei. Responsabilitatea este o alegere conștientă.
Descoperă slăbitul sustenabil.
Cheia este în decodificarea emoțiilor.