Sunt o tânără de 34 de ani. Mănânc sănătos și echilibrat, nu am avut niciodată probleme reale de greutate, port mărimea S la haine și tocmai am trăit un șoc: vârsta mea fitness nu este ce credeam. Despre vârsta fitness vă vorbeam și în trecut: este un indicator mai precis decât vârsta cronologică pentru cât vom trăi.
Revenind la șocul meu inițial, acela de a nu găsi răspunsul la care mă așteptam. În mod evident, primul care a suferit a fost orgoliul. Apoi am început să îmi pun întrebări. Ce fac greșit când, în teorie, fac totul perfect? Răspunsul nu mă incriminează, însă nici nu mă liniștește: lucrez de acasă de mai mult de 4 ani. Stau pe scaun între 8 și 10 ore pe zi. Îmi comand cumpărăturile acasă pentru a “salva” timp. Interesantă frază, în contextul în care sedentarismul de care sufăr (sau pe care îl practic?) îmi fură ani buni din viață. Ce e de făcut?
Să vă ofer totuși și puțin context. În clasele primare am aflat că matematica este mai importantă decât sportul (cumva și părinții, și învățătoarea au căzut de acord că toată clasa va face fracții, nu se va juca cu mingea). În școala generală mi-am dat seama că există o industrie a scutirilor de sport de la medic. Mai târziu, profesoara de sport din liceu a sesizat că am o dublă scolioză și de atunci accesul în sala de sport mi-a fost interzis și am fost trimisă la gimnastică medicală. Exista un singur astfel de centru în orașul în care locuiam, destul de departe de casa mea și foloseam timpul petrecut în autobuz până acolo adâncindu-mi o credință limitativă: aceea că eu nu voi putea face niciodată sport.
De fapt, sportul este pentru toată lumea
Greșeala mea a fost că am luat un diagnostic și l-am folosit împotriva mea. Nu, scolioza nu se vindecă cu sedentarism. Nici durerile de spate sau de genunchi. Toate se vindecă cu sport.
Ce sport faci atunci când nu ai făcut niciodată sport
Pentru cineva care nu a făcut deloc sport în copilărie și în tinerețe, ideea că trebuie să se apuce de sport e cel puțin la fel de stresantă ca aflarea vârstei fitness. Cu ce începi când nu știi să faci nimic și nici nu îți place sau nu te atrage nimic? Să merg la sală nu este o opțiune pentru mine acum, deși probabil ar fi cel mai eficient. În schimb vreau să îmi acord timp, să mă obișnuiesc cu mișcarea și poate să ajung să îmi și placă, înainte să fiu timorată de toți oamenii de la sală, care, cel puțin în mintea mea, sunt la ani lumină față de mine.
Las aici câteva metode prin care îmi propun să integrez sportul în viața mea. Știu că nu sunt singură în această situație și sper ca aceasta confesiune să le fie și altora de ajutor.
5 moduri prin care poți face mișcare zilnic, dacă nu îți place să faci sport
Munca fizică
Recent am văzut un documentar despre Blue Zones (acele zone în care speranța de viață este foarte ridicată – mulți dintre locuitori trec de 100 de ani) și ce le caracterizează. Pe lângă alimentația echilibrată și diversificată, unul din factorii principali menționați este mișcarea. Majoritatea acestor zone sunt așezate în zone de deal, unde rezidenții parcurg distanțe lungi pe jos, de cele mai multe ori în pantă sau în rampă. O componentă importantă a vieții lor este munca fizică. Astfel, mișcarea este integrată în viața de zi cu zi.
Îmi propun deci, să iau mătura în locul aspiratorului, să spăl de mână atunci când timpul o permite, să îmi fac o mini-grădină pe balcon, să car cumpărăturile de la supermarket în loc să comand online. Sunt lucruri mici, care par firești, naturale. Și care îmi aduc și o anumită relaxare la finalul unei zile petrecute în fața ecranului.
Mersul pe jos
Nimic nou sub soare. Mai puțin mers cu mașina, mai mult mers pe jos. Atunci când ies în oraș, încerc să parcurg o mare parte din distanță pe jos. Și, indiferent de vreme, mi-am propus să ies în fiecare zi la o plimbare scurtă. Am început cu 20 de minute și cresc treptat. Scopul este să ajung la cei 10.000 pași zilnici recomandați și să cresc, treptat, cu cate 4-5000.
Ca să îmi ating mai rapid obiectivul cu pașii zilnici, mi-am instalat o bandă de alergat în birou. Atunci când pot, iau unele ședințe din mers, la propriu.
Plimbări în natură și alergat ușor
În weekend-uri încerc să mă plimb câteva ore în parc. Am început să apreciez tot mai mult aceasta activitate și să o găsesc liniștitoare. Înțeleg că nu am inventat roata și că pentru mulți aceasta este normalitatea, însă vă rog să țineți cont de contextul de mai sus. Sau să mă credeți, dacă și voi sunteți în aceeași situație ca mine și nu știți de unde să începeți.
Uneori, dacă vremea este mai plăcută, merg în pas alert sau alerg ușor, cu muzica preferată sau cu un podcast în urechi.
În vară îmi propun și prima drumeție la munte.
Dans
Un alt gând la care lucrez este acela de a înțelege că sportul înseamnă orice fel de mișcare. Și că am voie să spun (sau să cred) că fac sport și fără să am timpi record la alergat sau rezultate de elită în tenis. Mult timp am crezut că sportul e doar pentru o categorie de oameni și mi-am pus bariere inutile, crezând că ceea ce fac cu plăcere nu este, în fapt, sport. Nimic mai greșit.
Un exemplu de mișcare plăcută, sănătoasă, neconvențională, care nu are nevoie de niciun fel de echipament special, este dansul. Și pot face asta oricând acasă.
Yoga
La început vedeam yoga doar ca pe o practică spirituală, însă acum încep să îi văd și beneficiile fizice. Practica de yoga e o modalitate bună de a ne conecta la corp și de a-i înțelege nevoile.
E și un bun barometru pentru a vedea că e posibil să ne depășim limitele. Rezultatele se văd de la o practică la alta.
Am început yoga cu exerciții blânde și am fost surprinsă de cât de multă bucurie îmi aduce. Asta m-a împins să fac mai mult și am simțit că e ușor să avansez. În câteva luni de practică am văzut rezultate vizibile la nivel de postură. Și tot atunci am înțeles bucuria rezultatului și mi-a încolțit ambiția de a face mai mult. Pentru că vedeam un rezultat palpabil.
Cred că cea mai important lucru a fost să găsesc un tip de mișcare care îmi place și pe care am practicat-o cu bucurie, fără să simt că fac un efort. A fost momentul în care n-am mai simțit că “trebuie” să fac sport, ci că vreau să o fac.
Poți începe să faci mișcare alături de o comunitate care te poate sprijini.
Multumesc pentru sfaturi….
Mi ai dat curaj. Eu fac in medie 5-6000 de pasi zilnic, dar de astazi imi propun sa depasesc 10000
Pe mine m-ai câștigat la mersul pe jos, am citit că dacă faci 10000 pași pe zi (în loc de 3000 cât fac eu de obicei) e ca și cum aș sări micul dejun și că într-un an pot slăbi 10 kilograme fără altă schimbare.
Motivant