“Mami, nu vreau să mă duc mâine la școală”, îmi spune fetița de 10 ani
“Dar de ce, ce s-a întâmplat, vrei să vorbim?”, o întreb cât se poate de deschis.
“Vine cineva să ne cântărească și colegul meu de bancă, care e aproape cât mine, a spus că are 38 kg iar eu am 40 kg”
“Ah da? Dar nu contează câte kilograme aveți, tu faci sport”
“Dar dacă vor râde colegii de mine că sunt grasă?”
Acesta este un dialog real între o fetiță care arată normal și mama ei.
Există multe probleme pe care supraponderalitatea sau obezitatea infantilă le pot aduce, dar una dintre cele mai rele este falsa percepție a unui copil că este gras.
Diagnosticul acesta trebuie stabilit doar de medicul pediatru.
Experții în domeniu nu au ajuns la un consens în privința definiției limitelor unei mase adipoase crescute la copii.
În mare parte asta se datorează lipsei de date empirice care să determine gradul de corelare între nivelul de sănătate și cel de grăsime corporală la copii și adolescenți. Supraponderalitatea și obezitatea sunt definite statistic prin raportul Indice Masă Corporală-vârstă.
Pentru copiii și adolescenții între 2 și 18 ani, IMC-ul este comparat cu cel de la populația de referință și rezultă un procent din numărul populației de referință peste care se situează greutatea copilului testat. Dacă acesta are IMC sub 5% dintre aceștia este considerat subponderal, dacă are IMC între 5% și 85% este normoponderal, dacă este între 85% și 95% este supraponderal, iar peste 95% este considerat obez.
Dacă bănuiești că ai un copil cu probleme de greutate poți verifica aici.
Pentru sfaturi de specialitate consultă medicul pediatru care te va îndruma, la nevoie, către un medic nutriționist cu competențe pediatrice sau chiar către un psiholog pediatru.
Datele la nivel global, dar în special din Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană (România nu face excepție) arată îngrijorător. Conform statista.com (https://www.statista.com/statistics/1155606/obesity-children-worldwide-forecast/) se estimează că numărul copiilor care suferă de obezitate la nivel global va crește de la 158 milioane în 2020, la 206 milioane în 2025, respectiv 254 milioane în 2030.
În România, conform ultimului raport OMS (2022) 1 din 3 copii are probleme cu greutatea.
Poți consulta tot raportul aici: https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/353747/9789289057738-eng.pdf
Bine, bine, am vorbit doar despre numere si statistici, concret ce putem face?
Considerăm foarte importantă informarea corectă și înțelegerea întregului context al supraponderalitații și obezității la copii.
Riscurile de sănătate care vin cu kilogramele în plus nu sunt puține, sunt variate și greu de contorizat cu precizie, de aceea, cea mai bună variantă rămâne prevenția.
Din punct de vedere mintal, un copil fără probleme de greutate are șanse să învețe mai bine, are mai multă încredere în ei, o stimă de sine mai mare și are șanse mai mici să fie luat în râs de colegi (bullied).
Aspecte cheie de care fiecare părinte trebuie să țină cont când vine vorba de sănătatea pe termen lung a copiilor săi
Ca părinte avem responsabilitatea cea mai mare în creșterea sănătoasă a copiilor noștri, și sunt multe lucruri ce le putem face. Cel mai important este să ne ajutăm copiii să mănânce sănătos și să facă mișcare.
Aceste sfaturi nu se aplică în totalitate în cazul copiilor bolnavi, și recomandarea noastră este să discutați cu medicul pediatru.
Nutriția
Atunci când vorbim despre menținerea sau obținerea greutății ideale a unui copil, este important să ținem cont de vârsta acestui. Pentru cei mai mici (până la 11-12 ani) nu ne interesează să scadă în greutate neapărat, ci să stagneze pe măsură ce se înalță, sau să ia în greutate la o rată mică. Pentru adolescenți, în funcție de înălțimea atinsă din potențialul maxim, putem vorbi și de scădere în greutate.
Cel mai important aspect al controlului greutăți la copii și adolescenți este nutriția. Intenționat ne ferim de termenul dietă, deoarece este ultimul lucru pe care vrem să îl facă un copil cu probleme de greutate. La fel cum nouă adulților ne este greu, uneori imposibil să renunțăm la unele alimente din dieta noastră, la fel le este și copiilor.
Nu te aștepta ca un copil care a fost învățat să mănânce zilnic chipsuri, snacksuri, fastfood și dulciuri va putea renunța la ele de mâine.
Cea mai bună strategie pentru îndreptarea nutriției este adăugarea de alimente sănătoase, apoi înlocuirea unor alimente nesănătoase cu altele mai sănătoase, ca într-un final să ajungeți să răriți maxim prezența acelor alimente din meniul zilnic al copilului.
Poți să începi prin a oferi câte un fruct înainte de fiecare masă, apoi prin introducerea de legume la fiecare masă principală. Nu trebuie insistat, ci trebuie lucrat cu copilul în echipă: astăzi o felie, mâine alta.
Abia apoi când sunt suficiente alimente sănătoase în meniul zilnic al copilului poți începe să micșorezi aportul de alimente nepotrivite. Oricum, pe măsură ce nutriția sa va fi mai corectă, copilul va renunța singur la o bună parte din acele alimente nesănătoase.
Mediu potrivit schimbării în cadrul familiei
Este foarte important să începeți să creați obiceiuri noi.
De exemplu, dacă nu poți convinge copilul să renunțe la cerealele preferate (foarte procesate și pline de zahăr) faceți un compromis: 2 linguri de cereale preferate, 2 din acestea noi crocante (de exemplu musli fără zahăr).
În cazul în care întâmpini o reticență foarte mare de a se schimba, poți vorbi cu un medic psiholog pediatru pentru a lucra împreună.
În nici un caz să nu oferi unui copil suplimente, pastile sau ceaiuri de slăbit!
Copiii învață obiceiurile din familie, și dacă vrem să îi învățăm obiceiuri bune de mici este nevoie să facem aceste schimbări în familie. Puterea exemplului este cea mai bună.
Activitatea fizică
Dacă copilul nu are parte de minim 3-4 de activitate fizică afară, trebuie să începeți să găsiți oportunități să se miște cât se poate de des:
înscrie-l la un sport care îl atrage
ieșiți la plimbare împreună în fiecare seară
căutați copii de vârste apropiate în zonă sau în cartier, cu care copilul poate să se joace afară
Chiar dacă primele zile vor fi mai grele și copilul va fi supărat că i se limitează astfel accesul la ecrane, vorbește cu blândețe dar ferm, cei mai mulți copii, odată ce încep să se joace afară sau merg la un sport care le place, se simt mai bine aproape instantaneu.
Încurajările
Rolul părintelui este să faciliteze schimbarea la copil, nu să o forțeze, iar astfel vei ajunge să faci echipă cu copilul.
Încurajează copilul și felicită-l pentru toate obiceiurile bune pe care reușește să le adopte.
Nu felicita niciodată copilul pentru kilogramele pierdute
Gândește-te la tine, cât de greu îți vine să adopți câte un obicei bun și pune-te în locul copilului tău. Schimbarea obiceiurilor alimentare și introducerea mișcării în viața unui copil care a fost static până de curând este o misiune grea, dar merită. Copilul va crește mai sănătos, se va dezvolta mai armonios și va deveni un adult mult mai încrezător în forțele proprii.
Am învățat recent de la un copil că dacă vrei ca un copil să facă ceva, să coopereze cu tine, trebuie să faci să pară că vă jucați.
Cred că este unul dintre cele mai valoroase sfaturi pe care le-am primit vreodată, și funcționează foarte bine! În mod natural, prioritatea cea mai mare a fiecărui copil este joaca. Este win-win!
Descoperă slăbitul sustenabil.
Cheia este în decodificarea emoțiilor.