Carmina a slăbit 11 kg în 10 săptămâni cu echilibru și consecvență
- Natalia Cotruș
- 30 sept.
- 5 min de citit
Există povești care îți rămân în minte nu pentru cât de spectaculoase sunt, ci pentru simplitatea lor autentică. Carmina are 31 de ani și, la o lună după ce a câștigat provocarea #ikanos10 este fericită. A trecut prin oboseală, prin încercări eșuate și prin probleme de sănătate complicate. Și totuși, acum spune senin: „Am învățat că pot.”
Am cunoscut-o la o lună după ce s-a încheiat primul ei #ikanos10 challenge și i-am ascultat povestea. Am descoperit în ea nu doar un rezultat, ci un drum și o lecție pentru oricine caută echilibrul.
Când corpul îți spune că nu mai e timp de amânări
Înainte de challenge, Carmina se confruntase cu probleme serioase de sănătate. O operație, pietre la rinichi, suspiciunea unei tumori benigne pe ovar.
„Atunci am zis: gata. Nu mai e de glumă. Corpul meu țipa la mine. Trebuia să fac ceva.”
Mi-a povestit asta cu seninătate, dar în spatele tonului liniștit se simțea un trecut intens. Nu era vorba despre kilograme, ci despre starea permanentă de disconfort. „Nu mă simțeam bine. Mă durea tot timpul ceva. Eram mereu obosită, amețită. Așa nu mai puteam continua.”
M-a frapat cum a descris toate aceste episoade cu seninătate. Semn că, odată trecută printr-o experiență transformatoare, și traumele dinainte capătă o altă lumină.
Încercări, renunțări și efectul „yo-yo”
La 31 de ani, Carmina nu era străină de diete și eforturi intense. Povestea ei seamănă cu a multora din cei ce vin la Ikanos, sătui de cure de slăbire perpetue: slăbit rapid, episoade de sport intens, urmate de reîngrășare și multă, multă frustrare.
„Mergeam la sală, alergam 45 de minute pe bandă. Am ajuns la 59 de kilograme și apoi au apărut atacurile de panică, palpitațiile. După aceea m-am îngrășat la 90. Nu era bine. Nu era echilibru.”
A spus cuvântul-cheie: echilibru. Fără el, orice rezultat este fragil.
Cum a ajuns la Ikanos
Nu a intrat în Ikanos la recomandarea unui prieten sau a unui medic. Totul a început cu o postare văzută pe Facebook. „Am intrat din curiozitate. Am făcut testul, am descoperit aplicația. Mi-a plăcut din prima pentru că era clar și organizat. În fiecare zi știam ce am de făcut. Și asta m-a ținut activă.”
Am întrebat-o ce a simțit: „Nu promitea miracole. Nu părea o dietă-minune. Era ceva diferit. Am avut senzația că îmi oferă un cadru în care pot să reușesc.”
Pași mici, schimbări mari
La o lună după challenge, Carmina încă vorbea cu entuziasm despre pașii mici pe care i-a făcut. Pentru ea, nu au fost detalii nesemnificative, ci dovada că transformarea începe cu gesturi simple.
„Beam cinci cafele pe zi, fiecare cu două lingurițe și jumătate de zahăr. Acum beau două, cu câte o singură linguriță. Am redus treptat, fără să simt că îmi lipsește ceva.”
A început să vadă farfuria altfel: nu prin lista de interdicții, ci prin proporții. „Câte porții de legume am azi? Cum arată echilibrul mesei?”
Și cel mai important, a învățat să renunțe la vinovăție. „Am avut zile în care am mâncat prost. Dar nu m-am mai simțit vinovată. Revin a doua zi. Și asta schimbă totul.”
Aici am înțeles că nu vorbeam cu cineva care doar a bifat un program. Vorbeam cu cineva care și-a schimbat felul de a se raporta la sine.
Zile obositoare, dar cu un ritual
Când am întrebat-o dacă au fost momente în care i-a venit să renunțe, a zâmbit. „Nu din cauza challenge-ului. Din cauza vieții. Drumuri multe, nopți scurte, oboseală. Au fost zile în care citeam lecția și nu înțelegeam nimic. Eram prea epuizată. Dar am rămas. A doua zi o luam de la capăt.”
Am fost mândră să văd că înțelesese că secretul nu e căutarea perfecțiunii, ci ritualul. Reîntoarcerea zilnică la aplicație, la pași, la structură.
Cuvântul care definește experiența: balanță
Am întrebat-o direct: „Ce crezi că a adus Ikanos în viața ta?” Răspunsul a venit fără ezitare: „Balanță.”
Pentru Carmina, balanța înseamnă să închei ziua cu sentimentul că ai făcut ceva bun pentru tine. Să știi că nu te-ai uitat pe tine în goana zilnică. „La finalul zilei, mă uit în urmă și știu că mi-am dedicat timp. Și asta îmi aduce liniște.”
Balanța nu înseamnă să nu greșești, ci să știi cum să revii.
Lecția „nu-ului”
Un alt moment important pentru ea a fost descoperirea puterii de a spune „nu”.
„Am învățat să spun nu tentațiilor. Dar și că pot să îmi permit o bucată de ciocolată fără să mă simt vinovată. Diferența e în echilibru, în balanță.”
Aceasta e, poate, cea mai grea lecție pentru oricine a încercat să slăbească. Să înveți că nu e totul sau nimic.
A-pro-pos, asta este una dintre primele lecții din challenge, încă din a doua zi, programul te învață tehnici să spui nu cu încredere, cu succes, fără să simți că îți lipsește ceva.
Sprijinul care face diferența
Am întrebat-o cât de mult a contat sprijinul celor din jur. „Mult. Partenerul meu m-a susținut, chiar dacă are alte obiceiuri alimentare. Și comunitatea din challenge. Știam că fac parte din ceva mai mare.”
Chiar și la o lună după final, vorbea despre aplicație și comunitate ca despre niște parteneri de drum.
Mesajul către cei care au renunțat de multe ori
„Nu e greu. Important e să fii consecvent. Chiar dacă ai zile proaste, ridică-te și continuă. Chiar dacă ai pierdut câteva bătălii, câștigă războiul. Am învățat că pot. Și oricine poate, dacă nu se oprește.”
Tonul vocii ei mi-a confirmat că aceasta e esența experienței.
Dincolo de cântar
Am întrebat-o ce simte acum, la distanță de câteva săptămâni. Nu a vorbit despre kilograme, ci despre cum se simte. Deși a slăbit în 10 săptămâni 12% din greutatea cu care a început, transformarea a fost dincolo de cifrele de pe cântar.
„Nu mă deranjau kilogramele în plus cât mă deranja faptul că nu mă simțeam bine. Acum știu că pot să am grijă de mine. Și asta contează cel mai mult.”
Am recunoscut aici o schimbare de nivel. Nu mai era despre greutate, ci despre identitate și despre o viață trăită cu mai multă prezență. Și asta observăm la toți cei ce trec printr-un challenge #ikanos10.
Privind înainte
Carmina nu vrea să se oprească aici. „Vreau să intru din nou în challenge. Te întărește. Te învață consecvența și grija de sine. Și odată ce simți asta, nu mai vrei să te întorci înapoi.”
Pentru ea, #ikanos10 nu a fost un episod, ci începutul unui drum.
Concluzie
Am cunoscut-o pe Carmina la o lună după ce câștigase challenge-ul. Povestea ei nu mai era entuziasmul fierbinte al unui rezultat proaspăt. Era deja realitatea ei zilnică.
Nu a fost o poveste despre miracole. A fost o poveste despre consecvență, despre echilibru, despre a învăța să spui „nu” și, mai ales, despre a învăța să spui „pot”.
„Am învățat că pot.” Aceasta este concluzia Carminei. Și poate fi și a ta.
Următorul #ikanos10 începe pe 13 octombrie. Dacă povestea Carminei ți-a adus măcar un gând de „și eu aș putea”, poate acesta este momentul să îți faci loc și pentru propria poveste.
